Calendarul creşterii şi îngrijirii albinelor, pe anotimpuri
Pentru a pricepe mai bine universul plin de viaţă al prisăcii, o să prezint etapele creşterii albinelor în funcţie de anotimp.
Perioada pregătirii pentru iarnă începe în luna octombrie şi se termină în februarie, odată cu apariţia primului puiet în cuib.
În perioada repausului de iarnă, dacă temperatura scade sub 8 grade Celsius, albinele formează ghemul de iarnă în dreptul urdinişului.
Perioada înlocuirii albinelor de iarnă începe odată cu apariţia primului puiet în cuib.
Până la zborul de curăţire ce are loc primăvara, matca depune între 20-100 de ouă, însă, după zborul de curăţire şi apariţia culesului de nectar şi polen, ouatul se intensifică, ajungând la 1.000 de ouă în luna aprilie şi până la 2.000 în luna iunie.
Primăvara, stuparul trebuie să facă investigaţii cu privire la starea familiei din stup. Dacă în stup se aude un zumzet (bâzâit înfundat) accentuat şi continuu, înseamnă că matca a depus ouă şi cuibul este format. În coloniile (familiile) în care acest zumzet este greu perceptibil, înseamnă că matca încă nu a început activitatea. În cazul când nu se aude nimic, chiar dacă se loveşte puţin stupul, înseamnă că situaţia nu este bună şi se impune o verificare mai amănunţită. După această primă verificare, stuparul cercetează urdinişul, care, dacă este brumat în zilele friguroase, demonstrează că în stup există o familie puternică şi o temperatură corespunzătoare pentru viaţa acesteia. Continue reading
Apicultorul – îmblânzitorul şi prietenul albinelor
Apicultorul este acel om care trăieşte sensibilitatea lucrurilor acestei vieţi, el e cel care vede cu ochii inimii şi pătrunde împreună cu albina lui iubită esenţa dragostei. Tot apicultorul e cel care cunoaşte profunzimea înţelepciunii, căci cine altul e prietenul, îmblânzitorul insectelor cunoaşterii dacă nu el, al insectelor ce înfățișează perfecțiunea prin hexagoanele fagurilor? Câtă înţelepciune găseşte albina în fiecare palat al florii, cât de mult îi este răsplătită munca prin izvoarele cunoaşterii ce i se deschid cu fiecare plantă ce o adăposteşte! Apicultorul încearcă să-i pătrundă adâncimea fiinţei, să-i studieze misterul cercetării fiecărei flori, să se lumineze cu înţelepciunea tainică a albinei. Continue reading
Apiterapia sau terapia pe calea mierii şi a produselor de stup
Produsele albinei s-au inscris de la inceputul preistoriei in randul elementelor naturale folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si prevenirea durerii si a suferintelor omului.
Practica traditională a apiterapiei datează din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Primele comunităti mai dense de oameni au apărut pe valea Indului, cam prin jurul anului 3000 I.H.
In cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisă intre anii 3000-2000 I.H., atat mierea cat si albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecand la o altă antică civilizatie, la cea egipteană, incă din timpul primei dinastii, anul 3200 I.H., albina reprezenta simbolul regelui.
Mierea De Albine (II)
Dar al naturii cu gust divin, valoarea alimentara a mierii e mult depasita de calitatile ei medicale. Remediu pentru o multime de boli, ea este si un aparator de nadejde al sanatatii, de la nastere si pana la moarte.
Afectiunile digestive
Constipatia, colita de putrefactie – cel mai bun remediu in cazul acestor doua afectiuni este mierea de mana, din care se consuma 2-6 linguri pe zi. Substantele active din acest tip de miere au efecte puternic laxative, favorizeaza normalizarea florei intestinale, neutralizeaza bacteriile de putrefactie. In cazurile de constipatie atona, se pun suplimentar, pe fiecare lingura de miere, 20 de picaturi de tinctura de pelin.
Arsuri la stomac (pirozis) – efectul mierii de albine in cazul acestei tulburari digestive este foarte diferit de la o persoana la alta. Asupra unor pacienti, mierea are un efect calmant gastric, in timp ce asupra altora, din contra, are efecte agravante. Singura metoda de a verifica daca vi se potriveste acest leac este sa-l incercati. Cand apar arsurile luati doua linguri de miere de tei sau de salcam, si imediat dupa aceea beti o cana de apa calduta.
Ulcere, gastrite, diaree – in toate aceste afectiuni, efecte foarte bune are mierea poliflora in care s-a dizolvat putina tinctura de propolis (5 picaturi la o lingurita de miere). Aceasta miere propolizata nu se administreaza niciodata pe stomacul gol, ci dupa ce s-a mancat putina paine si, eventual, s-a baut un pahar de apa. Se iau 4-6 lingurite pe zi, in cure de trei-sase saptamani. Efectul mierii in aceste afectiuni se explica prin puternica sa actiune antibacteriana (combate inclusiv bacteria Helicobacter pylori, care produce ulcerul). Apoi, mierea protejeaza mucoasa gastrica, datorita efectului sau antiinflamator si datorita faptului ca stimuleaza circulatia sanguina in zona si ajuta la regenerarea celulelor epiteliale. Continue reading
Medicamentul vietii – Mierea De Albine (I)
Contine peste 400 de substante organice, care ii confera o valoare terapeutica uriasa.
Mergeti acum, in luna lui august, la marginea padurii, unde cresc milioane de flori salbatice. Inchideti ochii si ascultati: se aud fosnetul vantului printre frunze, cantecul cosasilor imbatati de soare si inca ceva: un zumzet greu, fara oprire, cu abia perceptibile schimbari de ton si de ritm. Este sunetul albinelor care strang fara odihna nectarul de pe flori, pentru a-l transforma in miere.
Cum incepe ziua pentru albine? Prin munca, asa cum se si termina, ati putea crede… Nici vorba! Ziua lor incepe cu un dans. Intai ies din stup albinele cercetase, care cauta florile cele mai incarcate de nectar, cu parfumul cel mai ademenitor. Dupa ce le gasesc, cercetasele se intorc in stup si le spun lucratoarelor unde se afla “comorile”. Poate de bucurie, aceasta comunicare se face printr-un fel de dans ritualic, pe care il fac albinele inainte de a pleca la cules. Apoi, ghidate de pozitia soarelui, harnicele culegatoare imbracate in uniforme “de firma” – dungi negre si aurii – pornesc la strans nectarul. Ce rezulta? Unul din cele mai gustoase alimente si, totodata, medicamente naturale de pe pamant: mierea.
Laptisorul de matca crud
Ideea acestui articol mi-a venit acum cateva luni, in timpul participarii mele la un congres de apiterapie (terapie cu produse ale stupului), care a avut loc in Germania, la Passau.
Un eveniment de anvergura, care a adunat cercetatori de marca in domeniul medicinii din intreaga lume, manifestarea avand loc sub egida “Societatii Germane de Apiterapie”. Aceasta societate este compusa din apicultori si din apiterapeuti germani si are, in frunte, de foarte multi ani (a fost reales de mai multe ori), un presedinte… roman, adica pe domnul dr. Stefan Stangaciu, care este si presedintele “Societatii Romane de Apiterapie”, si o cunostinta mai veche a revistei noastre. Ce a avut special acest congres de apiterapie, in afara de faptul cu adevarat remarcabil ca a fost prezidat de un medic roman, foarte stimat si apreciat pe plan international?
Mierea – hrana pentru corp si suflet
Cu doua mii de ani in urma, atletii greci mancau foarte multa miere in timpul antrenamentelor pentru Olimpiada, fiind constienti de aportul de energie adus de acest aliment, care contribuie la cresterea performantei. De atunci, mierea s-a dovedit a fi hrana atat pentru corp, cat si pentru suflet, transmite MEDIAFAX.
Astfel, mierea contine glucoza si fructoza, care produc energie, stocata in ficat, potrivit dailymail.co.uk.