Generalitati

Noţiuni generale

Din alimentatia noastra nu trebuie sa lipseasca legumele si mierea, deoarece consumul de zahar poate duce la:

1. boli cardiovasculare
2. creşterea semnificativa a trigliceridelor
3. dezechilibrarea balanţei elementelor minerale din organism.
4. scăderea rezistentei organismului la atacul infecţiilor bacteriene
5. deficiente de crom şi fier
6. interferente în absorţia calciului si magneziului
7. creşterea rapida a concentraţiei glucozei din sânge
8. creşterea colesterolului
9. diabet si obezitate
10. creşterea cantităţii de grăsimi din ficat.

Din alimentatia noastra nu trebuie sa lipseasca legumele si mierea, deoarece consumul de zahar poate duce la: Mierea este un produs elaborat de albine din două materii prime : nectarul ( floral sau extra floral) şi mană, pe care le prelucrează îmbogăţindu-le cu un adaos de substanţe proprii. Mierea florală conţine următoarele substanţe:

apă ..............................17,20%

zaharuri nereducătoare ..........  1,70%

zaharuri reducătoare .............70-75%

gome şi dextrine..............0,10-0,25%

substanţe minerale............0,30-1,00%

proteine .....................0,30-0,60%

acizi organici ...............0,05-0,25%

fermenţi - diastaze ............prezenţi

vitamine .......................prezente

inhibină  ......................prezentă

Din punct de vedere alimentar prin miere se înţelege produsul natural extras din faguri, cu aspect semifluid, cu un gust, aromă şi culoare specifice; din punct de vedere chimic foarte bogat în zaharuri şi cu un conţinut valoros de substanţe nezaharoase ca vitamine, enzime, substanţe minerale etc. Viaţa fiecărui organism este strâns legată de aportul energetic pe care fiecare îl primeşte printr-o alimentaţie completă în care intră elemente alimentare esenţiale: proteine, hidranţi de carbon ( zaharuri ), grăsimi, vitamine, substanţe minerale etc., iar valoarea unui aliment este cu atât mai ridicată cu cât conţine mai multe din aceste principii într-o formă cât mai apropiată substanţelor proprii organismului omenesc şi deci asimilabili cât mai direct. Din acest punct de vedere mierea este alimentul care poate fi situat pe primul loc. Zaharurile care intră în componenţa mierii în proporţie de 70-80% sunt în majoritate zaharuri simple – glucoză şi fructoză. În general, conţinutul de glucoză, respectiv fructoză, este aproximativ egal, cu o uşoară predominare a fructozei, variind în funcţie de feluritele sorturi de miere (salcâm, tei, polifloră, etc.). Glucoza şi fructoza din mierea de albine alcătuiesc la un loc ceea ce se numeşte zahărul invertit. Ele sunt direct asimilabile şi nu necesită o prelucrare prin digestie aşa cum este de ştiut că se întâmplă cu hidranţii de carbon introduşi prin alimentaţie în organism şi care, ca să fie asimilaţi de acesta, trebuie mai întâi să fie scindaţi, prin procesul digestiv, în zaharuri simple. Glucoza este absorbită de-a lungul întregului traiect digestiv şi dirijată apoi prin circuitul sanguin în organism, folosind o parte direct ca sursă de energie, o altă parte (sub formă de glicogen) ca rezervă depozitată în special în ficat. Zaharurile din miere, asimilate de organism, au o mare capacitate calorică 1 gram zaharuri eliberează 4,1 calorii, valoarea comparată cu a altor alimente fiind următoarea:

30 g lapte  de vacă ...................22 calorii

30 g carne  de vacă ...................56 calorii

30 g gălbenuş de ou....................87 calorii

30 g miere.............................91 calorii

Zahărul industrial eliberează aceleaşi cantităţi de calorii, dar o cantitate din acestea este folosită pentru asimilarea lui, proces care se face şi cu un efort mare al ficatului şi al altor organe care trebuie să secrete o serie de enzime. Superioritatea mierii de albine faţă de zahărul industrial constă şi în conţinutul ei în unele substanţe nezaharoase. Cu toate că substanţele nezaharoase se găsesc în cantităţi mici, prin varietatea şi calităţile lor specifice conferă mierii un plus de valoare nutritivă şi dietetică. Proteinele sunt principii nutritive care fac parte din grupa alimentelor energetice. Ele sunt prezente în miere în proporţii ce variază între circa 5 mg – 9 mg la 1 kg miere, în funcţie de sorturile de miere, de provenienţă florală diferită. Vitaminele sunt compuşi organici indispensabili organismului. Principalele vitamine care se găsesc în miere sunt cele din complexul vitaminelor B ( B1 – tiamina, circa 1 mg la 1kg miere, B2 – riboflavina, circa 1,5 mg la 1 kg miere, B3 sau PP – niacina, circa 1 mg la 1kg miere, B5 – acidul pantotenic, 2 mg la 1kg miere, B6 – antipelagroasă sau piridoxina, 5 mg la 1kg miere, B12, vitamina C (antiscorbutică) şi vitaminele A,D,K,în cantităţi mai reduse. Acizii organici : gluconic, fosforic, formic, lactic, citric etc., au un rol deosebit în funcţionarea organismului uman. Substanţele minerale, foarte numeroase în miere, variază în limite largi, cele mai importante pentru organism fiind : potasiul, magneziul, fosforul, clorul, calciul, sodiul, prezente sub o formă biologică capabilă să fie asimilată de organism. Enzimele(fermenţi) conţinute – dintre care cele mai importante amilaza, invertaza, catalazele, lipaza – intervin în procesele biochimice din organism. Mierea are în compoziţia ei şi alte substanţe care îi conferă calităţi în plus (antiseptice, antitoxice, etc.)

ÎNSUŞIRILE TERAPEUTICE ALE MIERII DE ALBINE

Mierea reprezinta întreaga natura concentrata în picaturi de aur. Mierea prin factorii nutritivi pe care ii conţine, determina, în afara de o acţiune nutritiva importanta, o acţiune terapeutica eficienta asupra tulburărilor si bolilor diferitelor aparate 51 organe, precum si o acţiune imuno-biologică a organismului.

Mierea este folosita in terapeutica pe cale orala, sub forma de aerosoli, prin electroforeza si prin aplicarea locali în următoarele afecţiuni:

1. Afecţiuni ale aparatului digestiv ulcere gastro-duodenale si gastrite hiperacide. Mierea este indicata în special, în tratamentul constipaţiilor atone.  prin hipopotasemie si in constipaţiile apărute in urma regimului hipercarnat sau in constipaţiile putride. Mierea folosita cu doua ore înainte de masa micşorează aciditatea si secreţia pepsinei, iar folosita chiar înainte de masa are un efect opus. Doza zilnica de miere este de până la 150 ce grame si se ia in 34 tainuri. Se recomanda ca dimineaţa si seara si se ia câte 30 g, iar la prânz cate 40 g miere. Mierea luata în apa calda se absoarbe mai repede, diminuează aciditatea si nu irita stomacul, iar luata cu apa rece, excita mişcările stomacului si ale intestinelor si măreşte secreţia stomacului;
2. Afecţiuni hepato-biliare, hepatita toxica sau infecţioasă, banala sau cirotica insuficienta hepatica si ictere post-hepatice. Mierea, prin aportul sau bogat în glucide, creste rezerva de glicogen hepatic, ameliorează funcţiile hepato-celulare si rezistenta organismului Mierea se poate administra fie ca atare, fie diluata cu lichide indicate acestor afecţiuni sau asociata cu alimente favorabile funcţiei hepatice;
3. Afecţiuni cardio-vasculare: hipertensiune arteriali arteroscleroza .si infarctul miocardic Prin conţinutul sau bogat în glucide si vitamine si nul în clorura de sodiu, mierea are o acţiune favorabila asupra muşchiului cardic si asupra circulaţiei coronariene. Mierea se administrează ca atare, sau împreuna cu alte alimente sau cu alte produse apicole ca, lăptişor de matcă şi polen;
4. Afectiuni ale aparatului respirator laringite, tranheite si bronşite. Mierea are o acţiune antimicrobiană, antiinflamatoare, antialergica, expectorantă si nutritiva, putându-se administra ca atare sau asociata cu lapte cald sau cu ceaiuri pectorale calde, Tratamentul cu miere se mai poate face prin aerosoli, electroforeză si prin aplicaţii locale;  •
5. Afectiuni renale nefropatii glomerulare acute si cronice, inflamatorii sau degenerative, cistite, pielone.

Produs natural pur, mierea, recoltata de albine din nectarul florilor este indicata atât omului sănătos cât si celui bolnav, ea fiind recomandata pentru:

1. surmenaj, astenie, anorexie si anemie
2. îmbunătăţeşte fixarea calciului în oase
3. diferite probleme intestinale: constipaţii, ulcer duodenal si gastric (mierea fiind un excelent remediu, acţionând ca un pansament gastric)
4. afecţiuni cardiovasculare ( mierea are acţiune benefică asupra muşchiului cardiac,  favorizând  circulaţia sanguina la nivelul  arterelor si  diminuând tensiunea arteriala)
5. afecţiuni O.R.L. (faringite, sinuzite, rinite, bronşite )
6. afecţiuni dermatologice ( plăgi, arsuri, ulcere, dermatoze) mierea favorizând cicatrizarea
7. diverse intoxicaţii, mierea acţionând ca un antidot
8. oftalmologie (traumatisme si arsuri oculare)
9. hrănire şi hidratarea pielii
10. reduce febra
11. ajuta la refacerea după intoxicarea cu alcool
12. se utilizează în alimentaţia pre operatorie şi refacerea post-operatorie a organismului